PLEDOARII

Sorin CÂMPEANU: OPORTUNISMUL unui (viitor) MINISTRU al EDUCAȚIEI

 

Vine o vreme în viața omului când maturitatea acestuia îl îndeamnă să se uite în oglindă spre a se vedea și altfel decât crede că este el în realitate. În cazul unor decidenți, reflexivitatea e un moment de vizibilitate a păcatelor și, poate, un bilanț al bunelor sale fapte umane și sociale. Despre profesorul universitar dr. Sorin Câmpeanu este vorba în acest eseu, anunțat ca viitor ministru al educației din partea Partidului Național Liberal, rector al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, Președinte al Consiliului Național al Rectorilor, secretar general al CN de Atestare a Titlurilor, Dipolmelor și Certificatelor Universitare, membru corespondent al unor Academii (tehnice și agricole), conducător de doctorat, autor a 80 de articole științifice și 60 de proiecte de cercetare, fost ministru și prim-ministru, vice și ministru de interne (interimar), Președintele Agenției Universitare a Francofoniei și posibil alte onoruri fără prea multă publicitate. Noul său partid, PNL, îi oferă (deocamdată din surse) portofoliul de Ministru al educației, astfel că acest om, copleșit de atâta activitate administrativă, onorifică și politică, la cei 52 de ani, are nevoie de o bună chivernisire a timpului său de lucru. Este Rector al USAMV București din 2012, fiind la al treilea mandat, în urma unei „mașinațiuni semantice”, în sensul în care, fiind ministru în guvernul Ponta, a modificat legea că un rector are drept la două mandate complete. Domnia sa, Președintele Rectorilor, plus alți vreo zece rectori din țară s-au auto-suspendat (șmecherește) câteva zile (ca mandatele lor să fie incomplete) și astfel se află „legal” în al treilea mandat, la fel ca și ceilalți colegi de rectorie.

De unde îl cunosc pe Sorin Câmpeanu, pentru ca să-mi pot permite să scriu (documentat) despre acea față pe care ar trebui să și-o vadă în oglindă? Pe când era ministru în guvern de stânga (girat de V. Ponta), a fost chemat (febr. 2015) la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, împreună cu un fost ministru Liviu Pop, a convocat profesorii în Aula Mare, determinând Consiliului Academic al UAV să renunțe la prerogativele sale, deși a fost ales de Senat în unanimitate; acesta era condus de Președintele Lizica Mihuț, având ca membri pe M. Spânu, I. Biriș, M. Tomescu și A. Ilica, cu menirea de a sprijini conducerea efectivă a Universității (rector Ramona Lile) și de a semnala „derapajele” eventuale ale actului de management universitar. Implicarea politică a lui S. Câmpeanu în activitatea universității (era în plus Președintele Rectorilor) reprezenta un abuz, dar care s-a soldat cu „ieșirea” din joc a „arbitrajului” și permisivitatea „plagiaturii” și a amatorismului universitar. Sincer să fiu, am ascultat atent alocuțiunea d-lui Ministru și am rămas dezamăgit de limbajul politizat, de distorsiunea ideilor, oricum banale, de subiectivismul fals al argumentării, precum și de lipsa sa evidentă de sprit oratoric și de prestanță profesorală.

De atunci, i-am urmărit activitatea politică. A fost membru al Partidului Conservator, condus de Dan Voiculescu, apoi, când nu s-a mai regăsit în „doctrina umanistă”, a trecut, ca fondator, la Partidul Pro România, condus de V. Ponta, de pe urma căruia a beneficiat de deputăție și de alte avantaje „ministeriale”. Ca fost ministrul educației într-unul din guvernele Ponta, a tergiversat până la uitare măsura de pedepsire a celor care și-au construit carieră universitară prin plagiere, poate de dragul protejării șefului său de partid. Încă există pe site lista decidenților din universități și a celor cu titluri „academice”, obținute prin furt intelectual, adică prin copierea textelor și ideilor altora însușite pentru avantaje profesionale. Mai ajunge și pe la ALDE (Tăriceanu îl propune chiar premier). În ianuarie 2020, Sorin Câmpeanu, fost prim-vicepreședinte Pro România, trece în PNL, fiind inclus imediat în structurile de conducere națională. Este, cum spunea un comentator, „definiția traseismului politic”.

Om descurcăreț! El a fost rectorul lui Laurențiu Baranga, ex-președinte al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, conducător de doctorat la Universitatea condusă de Sorin Câmpeanu, deși NU avea diploma de bacalaureat și s-a folosit de alte diplome false pentru accederea în demnități chiar și la USAMV din București. Imediat ce L. Baranga a intrat în atenția procuraturii, rectorul S. Câmpeanu s-a dezis de fostul său coleg și bun colaborator.

Prin 2015, se publica Declarația de avere a lui S. C., din care rezultă că a încasat peste 70 de mii euro, din salarii și proiecte naționale (din proiecte, împreună cu soția veniturile au fost de 24.500 + 27.000 euro, mai mult decât veniturile obținute din salariile universitare). E un semnal că „proiectele” aduc venituri mai consistente decât cele provenite din atribuția de bază din universitate. Mai adaugă, ironic!, venituri de 113 euro, rezultate din participarea la comisii de doctorat la Cluj-Napoca (!!!). Are vreo cinci mașini (Dacia, Mercedes, Toyota), își construiește o vilă concomitent și în vecinătatea unui Cămin studențesc al Universității „sale” (în Otopeni), având aceeași tencuială, culoare și tâmplărie (cf. Realitatea Net, 11 apr. 2017). Ei, acum lucrările vor fi gata și la cămin și la „pălățelul” rectorului, a politianistului, conform titlului „Șeriful” de la Agronomie, fostul premier interimar, Sorin Cîmpeanu, trăiește pe picior mare”.

Ca să nu încheiem atât de abrupt considerațiile despre „verticalitatea” viitorului ministru („cu cât cineva urcă mai sus, cu atât i se vede dosul”), conflictul din jurul Președenției Consiliului Națonal al Rectorilor (CNR) îl are în centru pe același Sorin Câmpeanu. Rectorul SNPSA, Remus Procopie, contestă calitatea lui S. Câmpeanu de președinte al CNR, întrucât, începând cu 29 mai 2020, nu mai are drept să reprezinte universitățile, încetându-i mandatul. O parte din rectori sunt nemulțumiți de „politizarea”, sub S.C., a CNR „care trebuie să rămână o instituție independentă și apolitică”, „model de democrație” (15 sept. 2020). Întrebat, conform deontologiei ziaristice, zice Sorin Câmpeanu că este „o problemă marginală”. Poate, din punctul său de vedere, dar ilegală!

Dacă privim în oglinda întoarsă, vom observa imaginea unui altfel de om decât a unuia investit să gestioneze „educației” tineretului din România, după cum s-a preocupat de conducerea Universităților din țara noastră și după cum ne învață că „unde-i bine acolo e partidul meu”. Nu-mi vine a spune, cum se mai zice pe la noi, că insul care se privește în oglindă și se vede atât de duminical „este uns cu toate unsorile”, iar viitoare înfățișare a educației va fi „după chipul și asemănarea ministrului”.

Anton ILICA
UZPR

Foto principal Sorin Câmpeanu ziare.com

Anton Ilica, 21 decembrie 2020 7:33