[ACTUALIZARE] Primărița din Gurahonț încearcă să „se scoată” în problema DISTRUGERII SPITALULUI cu un text „profesoral” de un analfabetism funcțional vrednic de „Manualul prostiei administrative”!

[ACTUALIZARE]

Cum să fii profesoară, să fi predat mai multor generații de elevi două limbi complexe și frumoase – rusa și româna – iar tu să scrii ca și cum tocmai ce-ai picat bacul la toate materiile și vrei să te faci divă de partid?!
Dacă Ana Lenuța Moțica ar fi ajuns profesoară de română la „Moise Nicoară” (să zicem), o dădeau afară elevii, apelând la părinți, în prima ședință dintr-a IX-a… sau a V-a… depinde de ce ghinion aveau… și mai lua și bătaie numai pentru că a scris textul ăsta – care se vrea un DREPT LA REPLICĂ la articolul nostru de alaltăieri, despre dezastrul în care ea însăși a prăbușit comuna care altădată era oraș și strălucea de oameni deștepți, morali și patrioți.
Să i-l citim cu creionu-n mână:

„DRAGI GURAHONTENI,Având în vedere apariția intr-un cotidian arădean a unui articol de presa referitor la spitalul din Gurahont, care abundă de neadevăruri,inexactitati,acuze și jigniri la adresa mea ca primar, am simțit nevoia să clarific lucrurile. Nu este prima dată când acest cotidian ma ataca(mai ales în preajma alegerilor) si felul in care o face ma determina sa cred ca,ori nu cunoaște activitatea mea ca primar și pe mine ca om,ori asta este misiunea lui la comanda politica. Credeti-ma,nu ma sperie,deoarece eu stiu care sunt realizările mele,le stiti si dumneavoastra,cetățenii,de a caror susținere majoritară ma bucur și acum,CAND VOI CANDIDA PENTRU AL TREILEA MANDAT,fapt pentru care va multumesc.Stiti bine ca una din promisiunile electorale din 2016 a fost aceea că mă voi preocupa de problema spitalului.Si m-am ținut de ea.Sa nu uitam un lucru: spitalul s-a închis în anul 2011,cand NU EU ERAM PRIMAR.Ca urmare am început demersurile ca spitalul sa treaca din proprietatea județului in proprietatea comunei.Si asta s-a intamplat in 2017.Următorul pas a fost acela de a da hotărâre în Consiliul Local in vedereau concesionarii pentru unitate spitaliceasca.A urmat apoi evaluarea acestuia în vederea întocmirii caietului de sarcini pentru licitația de evaluare.Pentru finalizarea caietului de sarcini a trebuit să depunem o documentație la Rezervele de Stat și Servicii Speciale la Arad,lucru pe care l-am făcut.Mai departe Aradul a trimis documentatia spre aprobare la nivel de Bucuresti.Asa ca in acest moment ne aflam acum:asteptam acest aviz .După primirea lui ,se finalizează caietul de sarcini,se aproba din nou în Consiliul Local și se pot începe procedurile de licitație pentru concesionare.ATENTIE: CONCESIONAREA NU INSEAMNA VANZARE.Desigur ne dorim să avem cât mai multi doritori să se prezinte la licitație. In concluzie, STIM CE AVEM DE FACUT si cu privire la SPITAL,primim sugestii de la oricine,dar nu de la persoane cărora le pare rau ca suntem pe drumul cel bun si NE TINEM DE PROMISIUNI.De asemenea,nici de la persoane care,în euforia peroratiei, se contrazic singure, chiar fără sa-si dea seama. CONTINUAM IMPREUNA PENTRU UN GURAHONT FRUMOS! Primar: prof.MOTICA ANA LENUTA”

Să ignorăm faptul că doamna primar habar n-are că se tastează „pauză” după orice semn de punctuație, de stăpânirea semnelor diacritice nici măcar fiind vorba, și că, nerespectându-se aceste elementare norme de bun simț pentru cititori, textul devine aproape ilizibil… ca fiind scris de cineva în delir, care n-are treabă decât cu proprii săi „pitici de pe creier”, nu cu logica unui text.

Să-i luăm aberațiile la puricat

și să observăm câtă de câtă nesimțire partinic-autoflatantă și suficiență de sine dă dovadă când afirmă că „una din promisiunile electorale din 2016 a fost aceea că mă voi preocupa de problema spitalului.Si m-am ținut de ea.”
De ce te-ai ținut, tanti?! Că nici măcar de clanțele ușilor nu te-ai atins… n-ai igienizat și conservat măcar acel spațiu, nu l-ai dat spre pază… de ce te-ai ținut, doamna primar?! De scaunul ăla te-ai ținut, ca să nu cazi – ăsta a fost singurul lucru de care te-ai ținut, încă de când „spitalul s-a închis în anul 2011,cand NU EU ERAM PRIMAR.”

Erai consilier județean, ai votat pentru închiderea acelui spital, și ai ajuns primar pentru că înaintea ta a fost unul și mai prost decât tine.

De asemenea, istoria corespondenței tale de hârțoage cu hârțogarii tăi de la județ și de la centru nu interesează pe nimeni: te dai singură de gol că ești un administrator penibil al unei situații simple, pe care o complici pentru că nu o înțelegi!

De asemenea,  „Rezervele de Stat și Servicii Speciale la Arad” nu există, doamna primar – există Administraţia  Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale (A.N.R.S.P.S.) și ați trimis acolo actele (abia acum?! în 2020?!) absolut aiurea – iar despre concesiune nu înțelegeți absolut nimic… sunteți absolut paralelă cu legile privind administrarea domeniului public… Faceți parte din categoria acelor „persoane care, în euforia peroratiei, se contrazic singure, chiar fără sa-si dea seama” cum singură vă răsfățați în oglindă, dând vina pe alții că vă văd comuna urâtă!

…………………………………………………………………………

[TITLUL INIȚIAL] (4 august, 2020) Spitalul Teritorial din Gurahonț – OROAREA nr. 1 a sistemului medical arădean – acum, în CARANTINĂ, aproape MORT

Dintre cele mai ORIBILE teme de discuție pe tema SPITALELOR din județul Arad, pe cât de ISTORICE pe atât de actuale având în vedere PANDEMIA prin care trecem, accentuată de faptul că avem două localități în CARANTINĂ, fostul Spital din GURAHONȚ  este cea mai „de să-ți dai singur cu capul de pereți” dintre toate… fără nicio tentativă de exagerare!
„În comuna noastră sănătatea populaţiei este asigurată de mai multe unităţi sanitare: un spital, două  policlinici, două  dispensare, două  cabinete  stomatologice, un laborator medical  pentru analize, un laborator dentar şi trei  farmacii. Spitalul Gurahonţ  a fost  construit prin anii 1955 –  1960 și a funcţionat cu următoarele  secţii: pediatrie, interne, chirurgie, obstetrică – ginecologie, boli infectioase până în anul 2002, când în lipsă de fonduri băneşti s­a transformat în spital ambulatoriu. În aceste unităţi sanitare lucrează 15 cadre cu studii superioare din care 7 navetişti, 30 cadre cu studii medii din care 12 navetişti.” – citim… ÎNJURÂND în Monografia Comunei Hălmagiu (de descărcat de pe internet, pentru valoarea documentării sale)
Vorbește istoria asta despre ce perioadă proastă, din toate punctele de vedere, am traversat în ultimele decenii, despre ce administratori proști, ticăloși și corupți ne-au condus, dar și despre „durerea-n bască” a omului de rând… care, ce să facă și el? … a stat și s-a gândit la ce proști, ticăloși, corupți ne conduc și, iaca… tot beau de-atunci!

Cum să primești un PALAT MEDICAL cadou „de ziua ta” și să-l transformi într-o RUINĂ?! Nimeni alta decât primărița comunei Gurahonț, Ana Lenuța Moțica a fost capabilă de o asemenea contraperformanță…

după cunoștințele noastre, cea mai rapidă, perversă și proastă grămadă chestie care i s-a întâmplat vreunui spital din România în ultimii 30 de ani.
PENTRU TOȚI CEI CARE NU CREDEAU!…

Fostul Spital Teritorial Gurahonț a fost trecut (ca să respectăm derularea cronologică preluând-o de unde a lăsat-o generosul autor anonim al monografiei citate) în proprietatea Primăriei Comunei Gurahonț prin  Hotărârea nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiilor, orașelor și comunelor și în administrarea consiliilor locale respective – iar la rigoare, ăsta a fost un lucru bun: să îți dea statul un spital de o valoare arhitecturală imensă, cu parc cu tot, pus la punct și cu cadre medicale specializate pe profesia lor, credem că este visul oricărui primar din lume! Sau ce investitor privat n-ar ști cum să dezvolte, de aici, o afacere de super-succes?! Mai cu seamă că, la data respectivă, Spitalul Teritorial Gurahonț era chiar TERITORIAL: adică acoperea nevoile privind sănătatea a zeci de localități de pe o rază de sute de kilometri pătrați…
Astăzi acoperă gândaci, este adăpost ocazional pentru boschetari și loc de infracțiuni ad-hoc… „când nu mai ai unde”…
Prin comparație, mai toate spitalele care au trecut prin „proba semi-privatizării” din 2002, s-au descurcat (exceptând Sântana, unde oricum vorbim despre o cu totul altfel de clădire, personal etc… mult sub ce avea Gurahonțul):

Om de afaceri de un insucces dement, Ana Lenuța Moțica era Consilier Județean în primăvara anului 2011 din partea comunei Gurahonț când Guvernul Emil Boc decidea închiderea a nu mai puţin de 69 de spitale din întreaga ţară.
A votat, în ședința de Consiliul Local la care a participat cu acest prilej, PENTRU închiderea propriului ei spital. Din 2012 este primarul comunei… poate chiar de aceea! Consiliul Judeţean Arad a avut în adminstrare acest imobil din 2011 până în 2017. La finele lunii iunie a ultimului an, Consiliul Local Gurahonţ decidea  revocarea dreptului de administrare al Consiliului Judeţean Arad.
Acum trei ani, deci, spitalul s-a închis cu totul… iar de atunci, n-a mai fost nimic altceva decât JAF și BOSCHETĂREALĂ

Fostul Spital Teritorial Comunal-Gurahonț Județul Arad are atâtea dureri, blesteme, neputințe și frustrări încât a format o COMUNITATE de peste 500 de oameni doar pe facebook

O parte dintre fotografiile atașate acestui articol le-am preluat de pe grupul respectiv, comentariile pe care le puteți citi acolo vorbind, pe limba noastră, a tuturor, în termenii pe care i-am fi folosit și noi

„Nu cred ochilor! Se întâmplă să fie bolnavi patologic cei care au decis asta … nu cred că vreun om zdravăn la cap ar fi putut da voie să se întâmple asta. :((( N-au conștiință! Cum or putea dormi noaptea?”

„Nici nu vreau să mă gândesc ce a fost, și ce a rămas… nimic, vraiște. Păcat din cauza unor ambiții prostești s-a ajuns aici răutatea, ura, invidia au fost prioritare (v-a dau pe toți afara. afară), unde s-a ajuns personalul medical a fost redistribuit nu a „murit” cum își doreau unii. Doamne câți pacienți au fost salvați în acea sală de operații. Păcat, păcat. Bunicii și părinții noștri l-au construit cu căruțele cu cai, boi greu dar deservea populația de la Hălmagiu până la Buteni cu toate satele învecinate. Încercați să dați timpul înapoi….”

Asta este „opinia generală” a Gurahonțenilor și, până ce situația acelui spital, de care această pandemie a dovedit, odată mai mult, că este nevoie… ca de aer, se va rezolva, va rămâne așa… spre și mai rău (dacă cumva se poate mai rău!).

PENTRU CĂ SOLUȚII EXISTĂ!

Singura idee – și aia IDIOATĂ – care i-a venit primăriței Lenuța Moțica întru salvarea spitalului a fost, conform unei declarații care a și apărut pe undeva, „să trimită o scrisoare la Guvern pentru a i se aproba plasarea pe SICAP a ofertei de vânzare a spitalului” (Poftim?!).

Asta-i din ciclul „ce face țiganul după ce și-a distrus casa? Încearcă să vândă ce-a mai rămas, ca să mai aibă de una!”

Nu, doamna primar – asta nu-i o soluție! Soluția e să rămâneți dumneavoastră la casa și firma din dotare (că și așa sunteți incompatibilă cu absolut orice) și să lăsați pe altcineva să se ocupe de treburile astea.

Cineva-ul ăla, profitând de faptul că Gurahonțul are 5000 de locuitori – și chiar dacă plecați în străinătate… pentru cauza asta, poate se-ntrorc să dea o mână de ajutor -, să-i adune pe toți cei buni de muncă și, în primul și în primul rând, să facă curățenie printre mizeriile alea. Apoi să igienizeze, să recondiționeze, să refacă, să renoveze clădirea până ce o fac să arate așa cum cred ei că merită să arate un palat-spital renovat. Toată chestia asta ar costa cât o capelă la Bonțești și o jumătate de drum călărit de o jumătate de roabă de corupție… sau s-ar putea face doar din donații – dacă ești un om deștept și moral.
Apoi să le facă oferte medicilor cu cabinete să vină să închirieze (cu titlul gratuit, eventual comodat…) spațiile astfel modernizate.
Sau să îl concesioneze unei firme care știe ce înseamnă managementului unui spital.
Eventual unei firme maghiare… ca să le bage și-un cuțit în suflet moților… care deocamdată nu-s în stare!
Nu s-au trezit…

Cum arată la momentul august, 2020, vedeți în video-ul atașat – cum arăta în august 2017 – urmăriți aici: