Pe vremuri, parcă politicienii erau mai cuminți. Stăteau în sediul Partidului și își vedeau de treaba lor. Parcă aveau șoriciul mai subțire și nu apăreau la fiecare depunere de coroane, la fiecare sărbătoare, la fiecare început de an școlar.
Acum nu se mai poate începe școala fără sobor de preoți și politicieni care țin cuvântări interminabile. Sunt copii cu sufletele speriate, sunt părinți fugiți de la serviciu „2 ore că începe ăla micu’ școala”, nimic nu contează. Trebuie să mulțumim partidului, trebuie să mulțumim „sponsorilor”. Discursuri pe care nu le ascultă nimeni, dar care se termină în aplauze puternice de bucurie că s-au terminat.
Anul acesta fiind cu mize politice mari pe plan național, asistăm din nou la aceleași discursuri, rupte parcă din întrecerea socialistă, pline de împliniri mărețe și cu viitorul de aur al țării care se bazează pe voi, tânără generație. După care discursul va trece la fosta generație de elevi, ăia de au drept de vot acu’, care trebuie să înteleagă binele pe care îl face partidului conducător și care trebuie urmat pentru binele copiilor.
Aș putea da detalii din discursurile politicienilor, pentru că nici măcar nu sunt scrise de ei, ci de oamenii lor de presă, cu care la o bere am afla tot avântul politic. Dar nu mă intersează și nici nu vreau să plictisesc. Ideea e că pe vremuri mergeam la deschiderea de an școlar cu un buchet de flori pentru Dirigintă, ne aliniam în careu, recita unu o poezie cu Partidu’ și, după discursul directorului, mergeam toți la clasă. Dura maxim 20 de minute.
Nu înțeleg de ce un eveniment important pentru copii noștri trebuie transformat în circ electoral. De aceea zic că, parcă, pe vremea noastră politicienii erau mai cuminți și își vedeau de treaba lor. Un pic de decență vă rog, pentru noi și mai ales pentru copii. Nu ați putea ține un discurt elegant, scurt și la obiect :
„Succes în noul an școlar!”
