PLEDOARII

Sugestii educaționale pentru politicienii democrați

 

De ce democraţia a influenţat atât de bizar mentalitatea societăţii noastre actuale? Este cu adevărat o democraţie aici în ţara de pe arcul carpatic? Cuvântul „democraţie”, utilizat cu atât inocenţă şi chiar savoare de indivizi şi grupuri, trădează o falsă atribuire. O societate democratică, un partid democratic, o atitudine democratică, un comportament democratic sunt concepte care mărturisesc conduite publice responsabile, deschise, concesive. Vocea celor mulţi, ar zice democrația, devine vocea tuturor. Partidele democratice se alcătuiesc pe baza unor interese de grup, în care deciziile devin obligatorii. Consultarea majorităţii este caracteristica societăţilor deschise, iar obligativitatea consensului partinic ţine de conduita unei societăţi închise. Trecerea parlamentarilor noștri de la un partid la altul întreține neobrăzarea de a nu mai reprezenta grupul de votanți care l-au delegat în acest sfat al țării (după alegeri, formula întâlnirilor cu alegătorii pentru explicarea promisiunilor electorale și împlinirea lor nu mai există)!

Democrația este considerată „puterea celor mulți”, exercitată prin reprezentare. Se întâmplă oare în viața politică românească așa ceva? Chem în sprijin pe filosoful Karl Popper, care identifică cinci caracteristici pentru validarea „societăţii deschise”, adică „democratică”:

(1) individul trebuie să fie mai important decât grupul, ceea ce ar însemna că omul nu poate fi bruscat pentru ideile sale, false, ori parţial eronate. Dreptul la opinie şi consideraţiile rezultate nu pot fi denigrate în metafore şi nici nu îndreptăţeşte pe cineva să eticheteze pe altcineva cu atribute de tipul „mincinos”, „prostănac”, „tembel” ori „animal”;

(2) în faţa legii, indivizii sunt egali, indiferent de opţiunea pentru o doctrină de grup, diferită ori paralelă. Discriminările de grup sau individuale sunt mentalităţi specifice „societăţilor închise” de tip totalitar, indiferent de varianta împărtășită. Opoziţia de partid merită aceeaşi consideraţie, aşa cum virtutea proprie este cu atât mai de calitate cu cât adversarul este mai puternic şi mai valoros (comentăm, împreună cu Ilie Moromete: ” – Și cum vei conduce dumneata fără opoziție?”);

(3) într-o societate deschisă democraţiei, orice individ are dreptul la asistenţă umanitară, inclusiv la compasiune pentru un om  sau grup de indivizi, care, la un moment dat are nevoie de sprijin colectiv. Asistenţa afectivă, psihologică, socială, umanistă este specifică democraţiilor.

(4) o societate democratică pretinde grupurilor majoritare protecţia împotriva abuzurilor venite chiar din partea grupului, a unor indivizi favorizaţi şi înzestraţi cu putere sau altor grupuri sociale;

(5) în fine, se impune asigurarea tuturor drepturilor individuale şi colective, un fel de contract tacit de bună convieţuire.

Mulţumesc celor care au avut răbdarea de a parcurge aceste consideraţii privind valorile umaniste ale democraţiei. În ce măsură societatea contemporană românească se integrează principiilor specifice unei „societăţi deschise”, adică „democratice”? La fiecare alegere electorală, ţara se împarte între noi şi voi. Noi suntem buni democraţi, avem favoruri, suntem protejaţi chiar împotriva legii şi bunului simţ. Voi sunteţi rău-voitori, totalitarişti, aveţi interese obscure, sunteţi mafioţi, moguli, organizaţi în clanuri şi călăuziţi de opinii perverse. Schimbarea puterii politice duce la inversarea jocului relaţiei dintre voi şi noi. Nici nu contează doctrine (care nu se cunosc ori nu se respectă) și nici plasarea „în centru, stânga, dreapta, centru – stânga, centru-dreapta”!

Nimic nu este chiar întâmplător decât întâmplarea însăşi. Viaţa – aşa zis democratică – se bazează pe o filosofie de existenţă, pe care doar cei puternici au privilegiul de a o degusta. Cezarii – sau cei tari – sfidează „mulţimea”, pentru că ei, cei mulţi, întrețin, prin aroganță, psihologia pătimaşă a grupului emoţional, care, în momentele importante, îşi pierde raţiunea şi „gândeşte” agresiv şi mânios. Mulţimea este potolită cu „pâine şi circ”, iar bietul cetăţean e un subiect, un simplu subiect, într-un amplu scenariu scris, cu răceală, de cei puternici. Cheia „societăţii deschise” se află între degetele guvernanţilor. Amăgirile ţin de strategia manipulării plebei. Însănătoșirea moralității publice derivă din însănătoșirea mentalității politice! Fără o generație vizionară, demnă, responsabilă, corectă vom continua să întreținem speranța între paranteze și să amânăm așteptările împlinirii traiului „democratic” pentru guvernanță.

 

 

Anton Ilica, 7 decembrie 2019 10:06