DE CARTIER

ULTIMA FUGĂ de răspundere a fostului MARE „locotenent” Zof… sau când nici măcar propriii tăi soldați nu te mai pot suporta – tai-o, vere!

 

Știu că v-ați săturat de Zof… și noi ne-am săturat de Zof… toată lumea s-a săturat de Zof – dar asta, ultima, merită povestită tocmai pentru că s-ar putea să fie ULTIMA CU ZOF.

De remarcat în prefață că de la precedentul articol (poți să-l (re)citești mai jos dacă ți-a scăpat), fostul „Mare blond” s-a baricadat în casă, și-a închis contul de facebook, iar când îl mai vizitează câte un băiețaș ca să-i ia banii dați împrumut înapoi, „face pe cârnul”: „Ioy, și tu vii acuma peste mine, fratello?!” gen…
„Se mâțâie ca o chizdă!…
vorba unui fost colaborator.

Doar „foști colaboratori” mai are, deci, Zof… iar din această postură vizitează așa, pe șest, câte-un cazinou… doar-doar pică norocul peste el să dea peste vreun fraier peste care a picat norocul și să-l sperie de bani… că așa, părăsit inclusiv de dumnezeul păcănelelor cum se știe, nici n-are curaj să apese pe „BET”, că pușcă priza!

Așa s-a întâmplat într-un hazliu episod derulat la începutul acestei săptămâni, când, învârtindu-se prin Las Vegas-ul din centru, a dat peste el unul dintre cei 3… 4… hai să fie „300 de spartani” la care nu vrei să li se pună pata pe tine în Aradul ăsta – nici măcar dacă ești Zof… sau mai ales dacă ești Zof! „M-ai tot amenințat cu intervalul… hai să dăm acuma un interval!” – l-a provocat ăla. La care Zof, „bărbat calculat” cică: „Toate la timpul lor!”

Bine, bă, „ciumegule”, că la ăia de categoria ta le dai cu „pas parol”, iar pe cei ce ești sigur că pică dintr-un pumn îi rupi, deși te-au ajutat toată viața la pârnaie, ca-n cea mai tâmpită dintre manele te comporți… asta că să știi de unde ți se trage (lungă să-ți fie!) izolarea! Pentru ceea ce comiți tu, și-n fundul iadului ai fi pedepsit pentru proastă purtare.

No… și fii atent scenă cu haiduci tâmpiți. Când o văzut că se îngroașă gluma și că preopinentul nici măcar nu e singur, s-o-ntors și o fluierat după trei foști soldați de-ai lui… când era el locotenetul lui Uțu (care Uțu, săracu, numa chef de locotenenți nu mai are, acolo unde e): unul dintre „Frații Moldoveni”, Herța și Bilu dac-am înțeles bine. Ăia or venit… că ce să facă și ei?  Zof, ca-n vremurile lui bune, se aștepta să-i facă ăstia trei pe ăia doi în locul lui… dar „toate se sfârșiră, fraiere… nu-i mai ce-o fost… și asta din cauza ta!” – cum i se comunică prin toate mijloacele -, iar văzând că băieții nu se sesizează nici din oficiu, nici din semne, s-a dat la unul dintre (foștii) frați cu o brișcă (imaginară sau nu… nu știu).

A fost ultima lui greșeală: soldatul o scos și el o brișcă imaginară și când o început să ți-l fugărească pe Zof al meu pe ulițele alea centrale (pentru că normal că „ciumegul” a fugit!), dădea din picioare de zici că era el, acum 14 ani, când era cămătar și fugea după datornici – dar invers! „Indianul Talpă Iute-i mic copil, man, față de cum fugea Zof  de ăia pe străzi!” – mi-o povestit cineva care-o asistat la fază până i-o pierdut urma… la Pomenirea.

Cred că nici acum – indiferent de momentul în care citești asta – nu s-o oprit din fugit.

 

Articol asociat:

El este Zof. Nu vrei cu Zof. Este un fel de Uțu… dar liber, mai rău și reîncărcat cu ură

Radu Pandelea, 15 iunie 2018 11:34