POLITICE

USR: când activismul civic eșuează în politică și invers…

 

Hai să vorbim puțin și despre USR. Azi, în sfânta zi de duminică.

Eu nu cred în teoria conspirației și de regulă am o analiză logică în ceea ce privește politica și nu numai. Cristoiu zicea că USR ar fi o emanație a serviciilor, după care, tot el explica faptul că aceleași servicii vor să rupă PSD-ul. Doar eu am impresia, sau aici se petrece o frântură în gândire? Cum adică vrei să rupi un partid de stânga, iar pentru asta creezi un partid de dreapta? Când ai ditamai elefantul PNL care , printre altele, are același scop: să bată PSD-ul la fundul gol. Nu prea merge rațiunea asta.

În opinia mea, scuzați expresia, pentru că nu e chiar atât de dură precum pare, USR e un partid-accident. Să mă explic.

Nici în ziua de azi eu nu îi văd pe cei de la USR acționând ca oameni politici. Par mai degrabă activiști civici, ong-iști… orice, dar numai politicieni nu. A existat și există încă în societatea românească o nevoie de transformare a clasei politice. Și e normal să fie așa. Dar, insist pe idee: transformarea clasei POLITICE! Adică să schimbăm politicieni corupți cu politicieni cinstiți. Ați prins legătura? Cuvântul de de bază aici e „politicieni” – ca să fiu obositor de explicit. Din ceea ce văd afirm că cei de la USR sunt percepuți mai degrabă ca ONG-iști.

În altă ordine de idei, USR ajută mai degrabă la fragmentarea dreptei, nu a stângii. Un partid mai folositor PSD precum acesta, eu nu văd. Deși îmi sunt extrem de simpatici cei de la USR și rezonez cu tot ceea ce exprimă acest partid în viziunea sa despre România, mi-e teamă de faptul că va eșua. Vă aduceți aminte de APR (Alianța pentru România), „Partidul lui Meleșcanu”. În epocă existau mari așteptări de la el. La alegerile locale au spart tot pentru ca în câteva luni să se prăbușească lamentabil. De ce? Pentru că, la fel ca USR, el nu avea politicieni, ci activiști.

Politician nu ești dacă te înscrii într-un partid. Politician te naști. Trebuie să stăpânești arta negocierii și arta compromisului. Nu sună bine, știu, dar, din păcate, asta e politica. Iar un partid intransigent până la sânge, care nu negociază și nu lasă de la el, nu prea cred să aibă șanse de supraviețuire.

Repet. Sunt foarte apropiat de cererile lor. Și îmi este drag acest partid. Doar că mă tem de faptul că, peste câteva luni, această organizație  va da cu bâta în baltă lamentabil.

 

Cristian Titca, 21 iulie 2019 10:46