Dacă aş crede ce scriu americanii despre World Trade Center, zău că ar trebui să fug în baie, să mă privesc în oglindă, să-mi dau o palmă să mă trezesc. Dar nu o fac. Mai bine recitesc mai multe declaraţii şi analize despre faimoasele atentate teroriste comise la 11 septembrie 2001, acum 15 ani de organizaţia al-Qaeda, condusă de Osama bin Laden.
Vă mai amintiţi evenimentul care a schimbat lumea în enorm de multe abordări ale protecţiei de securitate antiteroriste?
Ce s-a întâmplat atunci? Iată: 19 terorişti au capturat de pe aeroporturi americane, în 2001, patru avioane cu pasageri şi au folosit trei dintre acestea pentru a lovi clădiri-simbol ale Statelor Unite – turnurile World Trade Center din New York şi Pentangonul, al patrulea avion care era pregătit pentru Casa Albă s-a prăbuşit după ce pasagerii au atacat teroriştii ce deturnaseră aeronava.
Nenorocire! Nu numai în USA, ci în întreaga lume! 3000 de victime. Acţiunea teroristă a fost dată în direct, apoi repetată obsesiv, pe toate posturile de televiziune de pe Mapamond, generând compasiune, frică, ură şi răzbunare! Se observa cum cele două Turnuri Gemene se prăbuşeau ca nişte castele de chibrituri în flăcări. Nici nu vreau să încerc a descrie grozăviile văzute de mine atunci. Fără precedent!
Ce spuneam mai sus, că era cât pe-aci să mă iau la palme în baie? Ia, să văd domniile voastre ce aţi face dacă aţi citi? „40 de argumente care arată că autorităţile SUA ştiau despre atacurile teroriste din 11 septembrie, dar nu au făcut nimic să le oprească” – acesta fiind titlul analizei. Câte fulgere îţi pot penetra scoarţa cerebrală, cu tot atâtea nedumeriri, ambiguităţi sau imposibilităţi la care nu le ai răspunsul.
Le-am citit pe toate, extrase din publicaţii americane, scrise de Russ Kick sau Christopher Bollyn în „American Free Press – ianuarie 2002, plus încă vreo 20 de expuneri logice ale unor analişti străini sau români. Unele erau evidente speculaţii, uşor de decelat şi eliminat, sau fără legături de cauzalitate cu evenimentul, însă multe, chiar dacă nu le consideri ca certe, îţi produceau serioase argumente pentru a înclina balanţă spre a le accepta ca adevărate.
Să vă dau câteva exemple la care să reflectaţi.
E posibil ca FBI să nu fi luat măsuri de monitorizare, când avea informaţii că anumiţi terorişti luau lecţii de pilotaj în SUA? Că unul dintre „cursanţi”, Zacarias Moussaoui, a vrut să înveţe doar cum să menţină avionul în aer în timpul zborului şi nu era interesat să înveţe să decoleze sau să aterizeze. Părerea mea, care nu sunt străin de temă, o asemenea informaţie este de cea mai mare importanţă! Şi, tu nu iei nicio măsură specială de urmărire! Nu e specific pentru structuri de Intelligence!
Apoi, Russ Kick, în Frankfurter Allgemeine Zeitung: „membrii Serviciilor Secrete Germane au confirmat că Serviciile Secrete ale SUA, Marii Britanii şi Israelului au descoperit un complot al teroriştilor islamişti care urmăreau să deturneze aeronave şi să le prăbuşească în clădiri importante ale Statelor Unite. Autorul continua (…) aceste ţări ştiau cu 6 luni înainte despre atacurile din 11 septembrie.” Aşa ceva !
Până şi Serviciul de informaţii rus FSB, prin şeful său, Nikolai Patrushev, după eveniment, a declarat pentru ziarul Times: „Noi i-am avertizat foarte clar, dar cei din poziţiile cu putere de decizie, nu au acordat atenţia necesară”.
De faptul că e vizat WTC de un atac terorist, existau informaţii, o dovedeşte şi măsura luată, cu trei săptămâni înainte de 11 septembrie, de a fi întărită considerabil paza şi securitatea de la WTC; pentru prima dată au fost aduşi câini dresaţi care descoperă explosivii şi drogurile, iar toate camioanele care au intrat în incinta WTC au fost minuţios controlate. Spune Alexander Cockburn şi Jeffrey St. Clair în ediţia din 12 septembrie 2001 a „Counterpunch Magazine”.
Că nu numai Serviciile de Intelligence cunoşteau despre atacul iminent asupra World Trade Center, o dovedesc şi alte fapte produse anterior acţiunii teroriste.
Maiorul Willie Brown din San Francisco trebuia să zboare de acasă spre New York în dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, cu una din cursele de linie deturnate. Este anunţat de structurile antiteroriste de la aeroport să renunţe la zbor, îşi anulează plecarea şi îşi salvează viaţa.
Ziarul londonez „Daily Telegraph” raporta că doi experţi cu vechime în Mossad au fost expediaţi la Washington DC, în august 2001 pentru a informa CIA şi FBI de „existenţa unei celule de aproximativ 200 de terorişti care pregăteau o operaţiune de mare anvergură”. Că Mossad-ul ştia, chiar mai mult şi mai precis, despre acţiunea teroristă, este şi faptul că cei peste 4000 de evrei care erau angajaţi în companiile din WTC şi-au luat liber în 11 septembrie. Afirmativ, fiecare ar fi primit un SMS. Aşa se explică faptul că printre primii martori care au înregistrat atacurile sunt foarte mulţi evrei. Încă un indiciu: Proprietarul WTC, Larry Silverstein, membru în conducerea United Jewish Appeal Federation of Jewish Philanthropers of New York, cu puţin timp înainte de atentat, făcuse o asigurare Turnurilor Gemene, care acoperea atacurile teroriste; se spune că a încasat de la firmele de asigurări mai mult decât investise.
Liniştit, după vreo trei ore, impresionat, intru din nou în baie să-mi răcoresc faţa. Privesc în oglindă. Arunc două mâini de apă rece. Eram mai înviorat. După ce trecusem prin filtrul gândirii proprii, acum aveam răspuns la dilema celor „40 de argumente care arată că autorităţile SUA ştiau despre atacurile teroriste din 11 septembrie, dar nu au făcut nimic să le oprească” . Cred că – dacă cele scrise de experţi, oameni politici şi oficiali în Intelligence sunt adevărate – titlul analizei la care m-am referit e real.
Este adevărat (speram să nu fie!) dar nu e logic, pentru că în anul 2001 SUA a cheltuit treizeci de miliarde de dolari pe culegerea de informaţii şi alte douăsprezece miliarde pe antiterorism. Atunci putem crede că USA aruncă banii pe fereastră fără eficienţă. Eu ştiu, că structurile de informaţii americane, FBI, CIA, NSA sau Secret Service sunt controlate de comisii speciale ale Congresului, cu privire la eficienţa cheltuirii banilor contribuabililor americani! Dar, din nou mă contrazice un om politic, specialist în astfel de probleme. Chiar dacă e controversat, a fost secretar de stat la Ministerul Apărării din Germania Federală şi face referire la 11 septembrie.
Ce spune acest Andreas Von Bulow, fost preşedinte al Comisiei parlamentare de control al Serviciile Secrete Germane: „Planificarea atacurilor a fost din punct de vedere tehnic şi organizatoric o realizare de excepţie – să deturnezi patru avioane imense în doar câteva minute şi în mai puţin de o oră să le prăbuşeşti în ţintele dinainte stabilite cu ajutorul unor manevre de zbor complicate… este de neimaginat fără ani de susţinere din partea serviciilor de spionaj ale statului”. Nu neapărat achiesez şi eu la sintagma „susţinere din partea serviciilor de spionaj ale statului”, dar aş putea fi mai puţin vehement, spunând pe româneşte că: „au închis ochii”.
Cel puţin 300 de cărţi analizează Evenimentul de la 11 septembrie 2001, în care se justifică, se motivează, se acuză, de pe poziţii diferite, dar realitatea poate fi constatată ulterior, prin acţiunile USA, la ei acasă şi prin contagiune, în lume.
Lupta antiteroristă a fost declanşată de USA şi câţiva aliaţi. Printre care şi noi. S-a început cu Afganistanul, leagănul terorismului Al Qaida şi al conducătorului său Osama Bin Laden, a urmat Irakul, acum Siria, se combate, evident, terorismul.
Fără să vreau, mi-a revenit în memorie acea cercetare statistică realizată chiar de americani care arată că Statele Unite s-au aflat în război 93% din timp, de la crearea lor, în 1776 și până în 2015. Mai exact, SUA au purtat războaie 222 de ani, din cei 239 ai existenței ca stat. Anii de pace au fost doar 21, conform statisticii expuse de site-ul InfoWars.
Deci, nu e important să ştim dacă atentatele de la World Trade Center din 11 septembrie 2001, au fost comise de Al Qaida, cu ştirea sau fără ştirea, USA.
Scopul a fost realizat. Un nou conflict armat, ce durează şi în prezent.
Numai o secundă. Astă dimineaţă la radio un jurnalist american sintetiza costurile războaielor din Irak şi Siria în ultimi 5 ani: 5000 de miliarde dolari, din care 2000 de miliarde împrumutate; 260.000 de morţi pe teatrele de luptă; 8000 de sinucideri în rândul foştilor combatanţi etc. Statistici catastrofice.
La noi? Legislaţia antiteroristă se „adaptează noilor condiţii”, drepturile omului pot deveni un lux, interceptările comunicaţiilor permise uşor. Probleme antitero? Vreo 10 terorişti islamişti expulzaţi, ceva autohtoni de sorginte horthyistă la beci.
Foto: wikipedia
