Războiul pervers pentru impunerea noii conduceri a Zonei Libere Curtici a devenit brusc „exclusiv-ul” și „breaking news-ul” presei locale.
Dar privind detașat derularea evenimentelor, nu-i nimic nici exclusiv, nici inopinat: e o răzbunare mizerabilă, anticipată și de mult conturată, aplicată după aceleași metode învechite de nimeni altul decât Iustin Cionca. Nu e nicio strategie în ceea ce se întâmplă, e doar o mizerie de demonstrație de forță în scopul de a acapara o zonă de interes și de a o face și mai opacă decât era.
Expirarea mandatelor membrilor CA al Zonei Libere Curtici (vezi articolul asociat) a fost prilejul declanșator al unui linșaj mediatic al fostului director, Cristina Bibarț.
Putem înțelege că doamna Bibarț nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor conducerii CJA în a cărei subordonare se află această entitate și putem înțelege și că a stârnit nemulțumiri legate de management.
Ce nu putem înțelege însă e de ce, până acum, CJA nu i-a avut treaba. Existau atâtea pârghii legale s-o verifice, s-o evalueze și s-o sancționeze pentru lipsa de rezultate. De ce acum? Pentru că nu managementul defectuos i-a trezit brusc, ci interesele din culise și miza acestui post.
În acest moment, CJA nu poate accepta ca Zona Liberă Curtici să fie gestionată și controlată de un „dușman pe față al partidului iubit”. Pentru că, dincolo de motivele reale care ar putea fi invocate și probate, este vorba exclusiv de faptul că doamna Bibarț s-a transformat, peste noapte, din „zâna cea bună” în „vrăjitoarea cea rea” în relația cu Iustin Cionca personal și cu partidul iubit. Și nicio răzvrătire nu poate rămâne nepedepsită.
Este evident și că Iustin Cionca nu duce lupta asta personal. Și-a trimis în prima linie soldații de „categoria Andrei Ando”
Și i-a trimis pentru că sunt executanți buni, au dovedit-o de-a lungul timpului. A mizat inclusiv pe faptul că acest tip de soldat nu se sfiește nici să devină penibil, nici să se dea cu fundul de pământ în public (vezi episodul „plânge Andrei” de luni, 27 septembrie, pentru că i-a fost obstrucționat accesul în incinta Zonei Libere descris de o altă zonă a presei locale). Cine putea face mai mult circ decât Andrei Ando? Pentru că acel episod putea fi evitat pe cale instituțională, prin dialog și într-o manieră diplomatică. Dar nu ăsta era scopul. S-a întâmplat fix cum s-a dorit să se întâmple, a făcut parte din planul de discreditare, iar Cristina Bibarț a căzut în această plasă.
La fel de calculat, pasul doi a fost făcut a doua zi (marți, 28 septembrie) prin aruncarea în peisaj a unui pion de forță: chestorul de poliţie Ioan Dascălu (actualmente pensionar, fostul șef al IPJ Arad, fostul șef al IPJ Timiș, secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor, atașat Interne al Ambasadei României la Londra, participant la misiunea României in Kosovo și care a urmat cursuri organizate de FBI etc). Numele lui Ioan Dascălu apare menționat și în scandalul legat de operațiunea de aducere a fostului director al FNI, Nicolae Popa, din Indonezia, cu un avion privat, în cursul lunii aprilie 2011, operațiune care a făcut obiectul unui dosar pe numele Laurei Codruța Kovesi pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, luare de mită și mărturie mincinoasă.
Și să nu ingnorăm poziția soției sale de Consilier clasa 1 în Consiliul Județean Arad (printre multe altele).
Având în vedere CV-ul și profilul lui Ioan Dascălu se mizează și mai mult pe intimidare în acest război. Ceva de genul „dacă nu i-ai dat cheile lui Ando, i le dai chestorului”. Și „ai grijă, Dascălu știe să facă anchete!”. Atât a avut de transmis Iustin Cionca. Numai că, și aici se nasc niște întrebări:
1) De ce, chestorul Ioan Dascălu nu a făcut anchete legate de activitatea din Zona Liberă cât timp a fost activ și avea pârghiile?; 2) Nu avea informații atunci și acum a avut o revelație?; 3) De ce este nevoie de un profil de forță pentru director al Zonei Libere acum?
Aspectele legalității din înlăturarea directorului nu prea interesează pe nimeni
Informațiile de care se poate dispune deocamdată sunt doar pe surse. Cristina Bibarț ar fi recurs la varianta depunerii a trei acțiuni în instanță pe această temă. Confirmată este doar plângerea formulată împotriva ultimei hotărâri a CJA care a fost atacată de Administrația Zonei Libere Curtici și care a fost menționată de Cristina Bibarț (vezi articolul asociat) atunci când s-a dezbătut în ședința CJA plângerea prealabilă împotriva hotărârii, prin care se invoca „nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii adoptate; lipsa consultării autorității publice tutelare cu Consiliul de Administrație al Regiei la efectuarea și actualizarea analizei cerințelor contextuale; efectuarea analizei cerințelor contextuale ale întreprinderii publice fără a menționa viziunea generală a autorității publice tutelare asupra obiectivelor de dezvoltare a întreprinderii publice; neidentificarea criteriilor opționale în tabelul numit „Matricea Consiliului de administrație al R.A. Administrația Zonei Libere Curtici-Arad”.
Celelalte două acțiuni vizează litigii de muncă dar fostul director, Cristina Bibarț, a refuzat să dea o declarație pentru presă pe acest subiect, precizând doar că „a ales să ducă acest război pe cale legală, în instanță, fără expunere în public”.
